Eminescu-i peste tot

Sunte momente cand cuvantul devine impediment, sunt momente cand cuvantul devine salvator, sunt momente cand doar cuvantul lui Eminescu salveaza si da viata. Nu-ti aduc omagii, nu te ridic in slavi, ci te citesc si incerc sa te inteleg pentru ca intelegerea propriu-zisa e marea fericire, Eminescule, esti aici, te simt
Dor de Eminescu

Ploaia

Imi place ploaia, cand ploua ma simt linistita si calma, asa de parca o mare dupa furtuna s-ar aciua in mine si eu as fi stapana ei pentru moment, nu, nu pentru moment, pentru mai multe momente, pentru atatea momente cate le are ploaia. Cate momente are ploaia? A numarat cineva vreodata orele, minutele, secundele, fractiunile de secunde ale timpului ploii (?) Vai, am uitat, ploaia nu are timp, ploaia nu e om, ploaia nu-si face unitati pe care sa-si construiasca viata ca mai apoi sa se planga ca-s cele mai tampite inventii. Ploaia e ploaie, ea vine si se duce, sau poate nu se duce ci numai noi credem ca se duce...oare nu e ploaie in roua diminetii? oare nu e ploaie in ochii copilului? oare nu e ploaie in noi atunci cand..? mereu este ploaie doar ca nu mereu noi vrem s-o vedem pentru ca suntem prea lasi sa-i recunoastem puterea, o vrem in limita cunostintelor si conceptiilor noastre, o vrem doar fenomen natural. Noi nu cunoastem ploaia cum nu cunoastem lumina si nici zapada, si-or sa ma contrazica "Cum sa n-o cunoastem? Noi am ajuns atat de departe incat prognozam tot, pentru ce avem sinopticieni?" pentru ce? pentru propria liniste interioara, pentru reconfirmari zilnice a lasitatii noastre, a lasitatii naturii noastre limitate, limitate in dorinta de cunoastere continua. Percepem ce vedem, suntem Oameni Contemporani, noi doar stiinta recunoastem pentru ca ne ofera explicatii bine developate, accesibile si confirmate de (Evrica!) oameni! Bai, ce bravo suntem noi, ne cream viziuni, credem in ele, ne structuram viata conform Legitatilor noastre, suntem Unici numai ca unicitatea noastra devine atat de unicala incat se face o unitate, o unitate a unicitatii, iata ce suntem si nu poti sa iesi din cercul asta restrans pentru ca nu vreai, pentru ca mereu exista Pentru Ca...Zice ca-i inutil de vorbit mai departe, zice ca-i prea complex, ca-i filosofie neaccesibila, ca-i prostie, ca-i Bred, o fi...eu, eu doar ma uit in continuare pe fereastra si vad ca s-a oprit ploaia insa stiu ca ploaia continua, am facut un pas, a cazut o picatura

mmmm..iros

Azi am fost pe unda amintirilor, azi am facut o retrospectiva in trecutul apropiat si nu prea, am desoperit dor de oameni si de momente, sau poate de oameni in momente. Functia esentiala a memoriei este cel mai genial lucru ziceam azi si nu am dat gres pentru ca anume ea, fiind provocata se simturi (olfactiv, tactil, auditiv, gustativ, vizual) dar cel mai des de olfativ, duce neconditionat in momente induiosator de neasteptate. O adiere a parfumului cunoscut mi s-a ivit azi fugitiv pe langa nas si...Tadam! Involuntar am ajuns in "alta viata" mai poetic spus, pentru ca intr-adevar se asociaza cu o copilita care se lasa dusa pe valuri, pazita, protejata...Scriu si zambesc, zambesc pentru ca mi-e dor de mine, zambesc pentru ca a fost bine, zambesc pentru ca-i melancolie, zambesc pentru ca...
Mereu vom avea treceri in revista, mereu vom rezuma ca ulterior sa patrundem in rezumatele noastre desfasurand si despicand firele in patru, asta suntem noi.

A merge

A ierta

Ion si Doina Aldea Teodorovici- Iarta-ma

IERTÁ- A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.
Cat de des iertam? Cat de des cerem iertare? Nu stiu, ăăăă, pentru ce sa cer?
Cerem iertare pentru neatentii, neatentii care revin cu imputari in constiinta, cu mustrari cu neiertari, dar deja neiertari sie, iertati-ma/scutiti-ma de chin, nu vreau sa doara. Sunt intr-atat de egoista incat v-o cer, ba va impun, iertati-ma, din egoism o fac, o facem, o faci, o faceti, face... Si iertam, cum sa nu ierti daca omului ii pare rau? O facem pe marinimosii, ne e mila, ni se inmoaie inima, bai si parca te simti mai fericit ca ierti..te crezi evlavios pt ca ierti, te simti superior (?) Poti sa te simti fericit pentru ca ai salvat, da, ai salvat o constiinta care era mustrata pana la, insa ea, ea e mai fericita decat tine :) ai dat-o-n bara, am dat-o-n bara, mereu o facem, nu stiu cum mai suporta bara aia atatea capete lovite, probabil iarta si ea :)