Hai

Avem nevoie de câte un Hai, ..., Hai-urile sunt îndemnări sau poate încurajări, eu zic că-i un punct de pornire, un "start". Şi dacă  ai noştri au făcut un Hai, Moldova (eu personal doar un Hai, Daniela), e timpul să ne facem câte un Hai, interiorizat, câte un Hai, bunătate, Hai, generozitate spirituală, Hai, din ăsta, mmmm...sofisticat, să-i zic. Aşa a fost dat să fie sau a fost dăruit şi primit fără a scoate din ambalaj, că avem nevoie de "stări", stări, STĂRI, stăăări şi evident Stări ca să începem ceva, eu am primit o Stare, am despachetat-o şi acolo am dat de un Hai, ...Mi-am luat Hai-ul subsuoară şi am pornit cu dispoziţie columbiană spre explorări. De-un lucru mi-e frică, să caut şi să nu găsesc (ştiu că Cine caută găseşte, dar mereu există un Dar) fiindcă aşteptarea prevesteşte, iar atunci când prevederile sunt iluzorii te ciocneşti de vid, vid-ul tău. În fine, nu-s eu prezicătoare şi nici nu-s persoana indicată să planifice orice, mi-am luat Hai-ul şi-am plecat.

Lecţie

Eu ieri am făcut cunoştinţă cu un copil, da' nu-i copil dom'lor, îi minune, eu m-am îndrăgostit, pe bune. Întâlneam înainte bariere în  comunicarea cu copiii, însă cu Mişu eu am luat primele mele lecţii, vă zic, m-am lăsat purtată de val şi am înţeles că-i o plăcere să-ţi vină cuvintele care se potrivesc, gesturile, gândurile, zâmbetele...e o minune. Vă zic în 2 cuvinte cine-i Mişu. Mişu (Mihaela, Mihăiţa, Michelle (aşa o zis că-i în franceză numele ei) ), e verişoara unei prietene, ea poate totul, ea ştie să pozeze (arăţi aparatul de fotografiat şi o vezi cu mânuţele lângă cap, cică cochetează, ş-ap' cum îşi poartă corpul, pe bune model ), ea ştie culorile în engleză, ea ştie să răspundă în franceză cum o cheamă, ea ştie poezii, ea dă nume desenelor, ea ne debarasează de inerţia de toate zilele. Au ruşii un cuvânt, poprîguncik, vă daţi seama cui i-l atribui. Ş-apoi româna ei <3. Am desenat cu ea, am ţinut-o în braţe şi făceam artă, cred că am o invidie aparte pentru mame fiindcă aşa o revelaţie e să ţii în mâna ta o mânuţă mică şi să încerci cu neîndemânarea celei mici şi prea îndemânarea celei mari să creezi ceva, tu eşti conştient că ce nu ar ieşi va fi o minune, însă pentru cea mică, really, atât de mult contează. Contează totul, începând cu conturul figurilor până la numele desenului şi  persoanele cărora o să li-l arătăm. O da, asta-i temă aparte, mă ia Mişu de mână şi...Dana, hai să arătăm desenele, am trecut prin faţa oamenilor şi am stăruit ca să fie admirat ceea ce noi am făurit. După cum am mai observat, ea-mi zicea Dana, dar într-un moment (care din păcate nu l-am prins) mi-a zis Dănuţa, eu cred că de fapt asta a fost ştampila care a definitivat conexiunea noastră.

Până la amiezi, amiezi şi după amiezi

Rămas singură acasă, oamenii ca oamenii sunt la lecţii, eu sunt în practică (adică acasă). Nu pot coordona cu timpul şi dorinţele mele, aşa că las simplu să fac ce vreau, găsit numai ce în frigider un iepure-bomboană pe băţ, e încă de pe 1 aprilie, din Odessa şi-s fericită că l-am găsit, pentru că: 1. e dulce, da' dulcele, mama lui de dulce, îngraşă (ăsta-i minus, da' nu se compară cu plăcerea :D) şi 2. un val de bine năvăleşte, şi-i bine mai în scurt. M-am apucat să scriu raportul pe practică, care raport (?) deşi mint, am scris un punct dintr-un capitol şi o fac pe optimista, cică mai este timp (fericiţi să fim :D), zicea cineva "nu contează lucrul, ci atitudinea ta raportată la lucru", eu zic da şi continui plăcerea de a fi lenoasă. Am început să privesc un film, da' cred că-l las pentru mai târziu pentru că nu "m-a prins" şi vreau să citesc, da' încă nu m-apuc, a propos de lectură, îl citesc acu' pe Paler, eu ştiu că acu-i la modă să-l citeşti pe Paler şi să pui status-uri deştepte pe site-uri cu citate de-ale sale, aşa că poate din dorinţă să fiu şi eu în pas cu moda sau mai degrabă...da, cred că mai sigur m-a molipsit Adri de el. Îmi pare bun, vă zic după ce detectez eu dacă o carte e bună sau nu: 1. încreţitul creierului şi dubla, şi tripla, şi maimulta lectură a unei idei până la înţelegere; 2. continuarea ideilor detectate prin proprii meditaţii; 3. şi evident bizarul, pentru că el e partea din noi care sfidează limite şi crează diferenţe, bizarul e cel pe care "tipa" nu-l vedem, şi dacă îl vedem cădem în extreme: ori ne fascinează ori ne sperie şi îl ignorăm; mie îmi place bizarul, mă uimeşte bizarul, nu-l înţeleg până la urmă şi asta mă face ca din orice răspuns la un semn de întrebare să fac un alt semn de întrebare (da, da, miroase a concepţia luciferică blagiană), cred că cel mai neînţeles de către mine bizar a fost cel al lui Kafka  (Procesul), cred că una din cele mai greu comestibile cărţi şi evident una din cele mai bune :)
Paler e bun, omul lui Paler seamănă cu cel al lui Camus undeva, dar numai undeva, pentru că în rest sunt diferiţi.
Omul lui Paler e proiecţia vieţii şi viaţa e ca o trecere (un peron), dar ca să adaug mai mult şi mai pe înţeles tre' să termin cartea, aşa că promit revin. Acu' s-a terminat iepurele şi eu m-apuc de raport.

lui Moş Crăciun

Dragă Moş Crăciun,
mulţumesc pentru dragoste, mulţumesc pentru mare, mulţumesc pentru suflet, mulţumesc pentru calculator(îl vroiam dintr-a şasea), mulţumesc pentru Kinder-ul din joia aia, mulţumesc pentru Arborele Lumii, mulţumesc pentru mărţişorul şi felicitarea de Dragobete din partea Acelui, mulţumesc pentru păpuşa cu îmbrăcăminte, lenjerie, casă şi bărbat, mulţumesc pentru lipsa mamei de-acasă (posibilitatea de a face bomboane din zahăr), mulţumesc pentru televizorul color, mulţumesc pentru creioanele colorate din ceară, mulţumesc pentru atlasul cel mare, mulţumesc pentru biblioteca imensă, mulţumesc pentru cireşele, strugurii, harbujii, căpşunile şi zămoşii ce-au umflat burta mea, mulţumesc pentru zâmbetul mamei, mulţumesc pentru mâinile mamei, mulţumesc pentru mirosul mamei, mulţumesc pentru privirea tatălui, mulţumesc pentru Tomas I, II, III, IV (dinastia Tomaşilor), mulţumesc pentru culori, mulţumesc pentru ei, mulţumesc pentru.
Vreau să-ţi fac un cadou, ştiu că nu vei scrie, dar?