22 iun. 2011

Uniforme de general (Mircea Eliade)

— Spune-mi şi mie cum faci, îl întreba. Cum faci să-ţi imaginezi amintirile...
 — Întâi le imaginez, şi apoi mi le amintesc. Probabil că şi dumneata ţi-ai imaginat multe în viaţa dumitale, dar le-ai uitat. Nu-ţi aminteşti decât ce ţi s-a întâmplat, cum se spune, personal, dar astea, Maestro, pentru noi, artiştii, nu au valoarea pe care o au pentru ceilalţi...
 Se ridică brusc în picioare şi, aşa cum îi era obiceiul când presimţea că va spune lucruri pe care le evitase până atunci, începu să se plimbe cu paşi mari prin salon.
 — Îţi marturiseam odată că dacă nu mi-e frică de nimic, nu este pentru că sunt nepot de erou, ci pentru ca am redescoperit sensul i funcţia spectacolului. Dar nu ţi-am spus ce înseamnă asta pentru mine. A nu-ţi fi frică de nimic înseamnă a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Asta înseamnă că putem interveni oricând, prin imaginaţie, şi putem modifica spectacolul aşa cum vrem noi...
 — Prin imaginaţie, repeta Antim tot mai bine dispus. Adică, în mintea noastra... Dar asta nu schimba realitatea, ce se întâmplă cu adevărat în noi şi în jurul nostru...
 Ieronim se opri în faţa lui şi-l privi surprins, ca şi cum n-ar fi fost sigur ca L-a auzit bine.
 — Depinde ce înţelegi prin realitate, spuse. Pentru mine, realitatea este adevărul total, adică ceea ce ne este dat să cunoaştem numai după moarte. Dar arta, şi în special teatrul, spectacolul, ne revelează acest adevăr în tot ce se întâmplă în jurul nostru, şi mai ales în tot ce ne putem imagina că se întâmplă. În fond, teatrul, ca şi filozofia, este o pregătire pentru moarte. Cu deosebire, pentru mine capitala, ca spectacolul anticipează revelaţia morţii, pentru că îţi arată toate acestea aici, pe pamânt, în viaţă e toate zilele...
 — Ieronim, nu te mai înţeleg...
 Şi i se păru că zâmbetul care-i luminase figura începe să se şteargă, şi privirile se pregătesc să se depărteze, gata să se piardă, absenţe, în gol.
 — Pentru ca dumneata, Oncle Vania, continuaă Ieronim cu un alt glas, mai blând şi totuşi mai solemn, dumneata te încapăţânezi să reduci înţelegerea la exerciţiul raţiunii, ca la şah. Dar ştii foarte bine că nici arta, nici viaţa nu pot fi înţelese numai prin raţiune. Orice se întâmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, aşadar o revelaţie decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla...
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu